În săptămâna 16-20 ianuarie, TVR Cultural difuzează dialogurile de colecție ale lui Iosif Sava cu Leopoldina Bălănuță, Mircea Zaciu, Nicolae Manolescu, Andrei Șerban și Dan Grigore.

„Magia Seratelor Muzicale Iosif Sava” își propune să recupereze memoria muzicologului Iosif Sava. Dialogurile sale cu personalități importante ale României sunt difuzate la TVR Cultural de luni până vineri, de la miezul nopții.

Luni, 16 ianuarie, TVR Cultural a difuzat dialogul lui Iosif Sava cu actrița Leopoldina Bălănuță, de la ora 00.05.

Leopoldina Bălănuță (1934-1998), „Poldi” - cum îi spuneau apropiații - a fost una dintre marile actrițe de teatru ale anilor '60-'90, jucând zeci de ani pe scenele teatrelor din Capitală, la Bulandra și Teatrul Mic.

Tatăl, preot de comună, prins de sovietici pe front, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1944, după întoarcerea în țară și instalarea comunismului, este închis 36 de luni într-un lagăr de muncă, pentru legionarism, lucru care a împiedicat-o mai mulți ani pe Leopoldina Bălănuță să dea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC).

Îi povestea lui Iosif Sava, în timpul unei „Serate Muzicale”, că a fost admisă la IATC „prin negocieri”: „Rector era un domn Popescu, cam negricios la faţă, pe care l-am întrebat dacă are şi el copii. M-am angajat să obţin pe tot parcursul studiilor numai note de 10. Cred că i s-a făcut milă de mine şi m-a trimis la clasa doamnei Marietta Sadova, căreia i-am explicat ce se întâmplase. M-am ambiţionat şi toată facultatea am obţinut numai note de 10. O singură dată am luat un 9, dat de marele profesor Tudor Vianu la Estetică, deşi meritam 8 sau chiar 7. Domnul profesor era foarte generos cu studenţii“.

Leopoldina Bălănuță spunea, despre sine: „Nu ştiu dacă sunt actriţă de film sau de teatru. Eu mă consider actriţă pur şi simplu. Şi aspir, încă, spre starea de artistă”.

A absolvit IATC în 1957, iar în 1959 a debutat pe scena Teatrului Mic din București, cu piesa „Prima întâlnire” - în regia lui Ion Cojar, iar în cinematografie cu filmul „Pisica de mare” (1963), în regia lui Gheorghe Turcu, unde a jucat alături de Victor Rebengiuc și  Iurie Darie. În film, rolurile cele mai importante i le-a oferit regizorul Mircea Veroiu: Fefeleaga, Mara, bătrâna Handrobur, notează revista editată de Uniunea Cineaștilor din România.

A avut roluri memorabile și în televiziune: sceneta TV „Carré de dame”, de Gh. Brăescu, din 1980, unde actrița joacă patru personaje, este considerată un moment de referință în istoria divertismentului de televiziune. Recita remarcabil, în „Serata” unde a fost invitata lui Iosif Sava a încântat audiența cu versuri din Nichita Stănescu și Mihai Eminescu.

Leopoldina Bălănuță a fost căsătorită, mai bine de 20 de ani, cu actorul Mitică Popescu, recent trecut în neființă.

În 1972, a obținut premiul ACIN pentru rolul din „Nunta de piatră”, iar în 1967 a primit Ordinul Meritul Meritul Cultural clasa a IV-a - „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Marți, 17 ianuarie, TVR Cultural a transmis, începând cu miezul nopții, dialogul lui Iosif Sava cu Mircea Zaciu și Georgeta Dimisianu, înregistrat în 1997.

Mircea Zaciu (1928-2000) a fost un critic și istoric literar român, membru de onoare al Academiei Române. A creat o importantă școală de critică literară la Cluj. A fost profesor de literatură critică și istorie literară la Facultatea de Litere din Cluj.

Alături de Marian Papahagi și Aurel Sasu, numele său este legat de elaborarea unui celebru „Dicționar al scriitorilor români”, a cărei apariție a fost suspendată aproape un deceniu de cenzura comunistă.

Mircea Zaciu este și autorul unei serii de jurnale, scrise între anii 1979 și 1994 și prezintă infernul comunist în care a trăit. El se referea la „Jurnalele” sale astfel: „Noi murim, lucrurile se pierd, cei care vin după noi nu mai au de unde să cunoască asemenea fapte concrete, şi atunci jurnalul şi memoriile au într-un fel acest rost, de a ţine trează memoria viitorului”, potrivit unui interviu din 1998.

Editorul său de carte, Georgeta Dimisianu, făcea, în cadrul dialogului cu Iosif Sava, o paralelă între literatura de sertar a perioadei comuniste, „Cartea albă a Securităţii’’ şi faptele descrise de Mircea Zaciu în „Jurnalele’’ sale. Sunt evocaţi scriitori, critici literari, activişti de partid sau membri ai nomenclaturii comuniste care au avut un cuvânt de spus sau care au ocupat funcţii în Uniunea Scriitorilor şi modul în care aceştia au acţionat.

Miercuri, 18 ianuarie, TVR Cultural a difuzat o ediție a „Seratelor Muzicale” din 1996, în care invitatul lui Iosif Sava a fost Nicolae Manolescu.

Nicolae Manolescu (n.1939), actual președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este un critic literar și eseist, a predat la Facultatea de Filologie din București și este membru al Academiei Române (din 1997, membru corespodent, din 2013 - membru titular).

A debutat în „Contemporanul”, unde G. Ivașcu i-a oferit rubrica de cronică literară, în 1962. Este, între altele, autor al volumelor „Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură” și „Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu” (în trei volume).

A fost membru fondator al Alianței Civice și președinte al Partidului Alianța Civică (PAC).  A fost senator de Sibiu, ales pe listele Convenției Democrate Române. A candidat la președinție în 1996, din partea Alianței Național Liberală, iar între 2006 și 2015 a fost ambasador al României la UNESCO.

A fost decorat de Președinția României în două rânduri: cu Ordinul Național „Servciul Credincios” în fgrad de Mare Cruce, în 2000, și cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce, în 2008.

Joi, 19 ianuarie, TVR Cultural a difuzat dialogul lui Iosif Sava cu regizorul Andrei Șerban, înregistrat în 1997.

Atunci, Andrei Șerban (n. 1943) a revenit în ţară pentru a-şi sărbători cea de-a 54-a aniversare, după ce a fost invitat să vadă versiunea operei „Oedip’’, de George Enescu, pusă în scenă la Opera din Viena, în timpul directoratului lui Ioan Holender.

Puteți urmări aici dialogul lui Iosif Sava cu Ioan Holender, la „Magia Seratelor Muzicale Iosif Sava”.

Tatăl lui Andrei Șerban fusese director al Băncii Regale și un apropiat al lui Iuliu Maniu, așa că, după venirea comuniștilor, este dat afară din avocatură, devenind fotograf. El și mama sa, profesoară de limba română, și-ar fi dorit ca fiul lor să urmeze Literele sau Filosofia. Totuși, Andrei Șerban, atras de teatru, absolvă, în 1968, Institutul de Teatru și Cinematografie din București, secția Regie, la clasa lui Radu Penciulescu.

Montarea spectacolului „Iulius Cezar”, după piesa lui Shakespeare, la Teatrul Bulandra, i-a adus numeroase premii la concursurile internaționale. Continuă succesele pe plan național, iar în 1969 este invitat cu o bursă în SUA. Are un succes fulminant, regizând spectacole de teatru și operă în 39 de țări.

După Revoluție, a revenit în România, montând, în 1990, „Trilogia Antică”, considerată cea mai originală punere în scenă a tragediei grecești, iar până în 1993 a fost director general al Teatrului Național din București. A plecat din România acuzând că structurile administrative osificate  nu i-au permis flexibilitatea creaţiei şi libertatea totală de expresie, după cum a explicat în dialogul cu Iosif Sava.

În emisiunea „Serate Muzicale”, Andrei Șerban a mai arătat că Liviu Ciulei, Lucian Pintilie și el sunt regizorii români care au influențat teatrul american.

A predat și predă la universități de prestigiu din lume, precum Yale School of Drama, Harvard University, Le Conservatoire de Paris, Stockholm Dramatic School, Theatre School of Tokyo, University of California din San Diego, Pittsburgh Theatre Institute and San Francisco State University, Carnegie-Mellon, Sarah Lawrence, A.R.T. Institute for Advanced Theatre Training Director al Oscar Hammerstein Centre for the Performing Arts at Columbia University, potrivit unui portret publicat de Rador.

A fost decorat, în 2008, cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce, la Paris.

Vineri, 20 ianuarie, TVR Cultural a difuzat dialogul lui Iosif Sava cu pianistul Dan Grigore, considerat de critica internațională unul dintre cei mai mari pianiști ai lumii.

Dan Grigore (n.1943) este profesor universitar, eseist, om de radio și televiziune. A fost decorat de Regele Mihai cu ordinul „Nihil Sine Deo” și de președintele României cu Marea Cruce a Ordinului „Steaua României”.

A câștigat de două ori Concursul Internațional „George Enescu”, a fost bursier Herder la Academia de Muzică din Viena, la recomandarea lui Mihail Jora. Începând cu finele anilor 1970, pe fondul refuzului său de a colabora cu Securitatea, i-au fost refuzate bursele de studiu în străinătate, ulterior interzicându-i-se și să concerteze în străinătate.

După Revoluție, s-a bucurat de succes pe marile scene ale lumii, colaborând, între altele, și cu Orchestra Filamrmonicii din München, condusă de Sergiu Celibidache. A strâns fonduri pentru restaurarea Ateneului Român. S-a implicat și în viața publică, fiind membru al Consiliului Național al Audiovizualului și membru al Consiliului consultativ al președintelui Televiziunii Române. În 2000, a primit Steaua României în grad de Mare Cruce.